Cititorii care au făcut şcoală înainte de 1989, altfel spus, pe vremea când Mihai Eminescu era ştiut ca îndrăgostit de Veronica Micle, şi nu de Monica Columbeanu, îşi amintesc, probabil, de celebra Temă cu variaţiuni, schiţă publicată de I.L. Caragiale în Voinţa naţională din 22 august 1985. Satiricul nostru naţional ia ca Temă un fapt minor: un incendiu la o casă din Dealul Spirii, stins în câteva minute. "Aseară, pe la 6 ore, un foc a izbucnit la o casă peste drum de cazarma Cuza în Dealul Spirii. Mulţumită activităţii pompierilor şi soldaţilor, focul, deşi bătea un vânt puternic, a fost năbuşit în câteva minute. Pagubele nu sunt prea însemnate." Plecând de aici, Caragiale imaginează trei texte (Variaţiuni) tipărite de ziarele vremii ca reflectare a întâmplării. Cea mai hazlie rămâne Variaţiunea atribuită de I.L. Caragiale unui "ziar opozant, fără programă, nuanţă liberal-conservatoare". Îngălat la modul absolut, ca multe dintre textele unei prese partizane până la imbecilitate, articolul se remarcă prin violenţa atacului la adresa Guvernului, pe motiv că "dacă pompierii, opera venerabilului şi bătrânului general Florescu, nu stingeau focul, cine ştie cât mai ardea!!!"
Atât înainte, cât şi după 1989, cercetătorii s-au concentrat exclusiv asupra aspectelor estetice ale satirei caragialiene. Ei n-au ţinut cont astfel că multe dintre nemuritoarele schiţe şi povestiri ale lui I.L. Caragiale sunt undeva la graniţa dintre proză şi gazetărie. Dacă ar fi luat în calcul această realitate, ei şi-ar fi dat seama că Temă cu variaţiuni ascunde o realitate social-politică precisă, trăită de Caragiale ca gazetar. Ziarul opozant, de nuanţă liberal-conservatoare, nu e nimeni altul decât cotidianul România, oficiosul unui partid al cărui titlu ne face să pufnim în râs: Partidul Liberal-Conservator. Cum a luat naştere acest partid? Printr-un proces tipic vremurilor lui Caragiale. La 10 ianuarie 1880 se constituie la Bucureşti Partidul Liberalilor Sinceri. În ciuda numelui său, cu pronunţat iz caragialean, formaţiunea se vrea serioasă. E vorba, de fapt, despre o disidenţă din cadrul PNL, condus autoritar de Ion C. Brătianu. Avându-l în frunte pe George D. Vernescu (proprietarul clădirii ce se poate vedea şi azi pe Calea Victoriei), Partidul Liberalilor Sinceri număra în rândurile sale fruntaşi liberali nemulţumiţi de conducerea PNL, mai ales de cuplul I.C. Brătianu – C.A. Rosetti. Îşi împodobise numele cu sintagma Sinceri pentru a reliefa că membrii săi împărtăşeau principii "liberale sincere", spre deosebire de cei rămaşi în PNL, care împărtăşeau principii liberale "nesincere". Pe fondul lungii guvernări I.C. Brătianu, PLS se apropie de Partidul Conservator, cu care se şi contopeşte la 17 martie 1884, formând Partidul Liberal-Conservator. Oficiosul PLS are un titlu propagandistic: Binele Public. După fuziunea cu Partidul Conservator, organul de presă al PC se autodesfiinţează, ca şi Binele Public, de altfel pentru a lăsa loc oficiosului Partidului Liberal-Conservator, România.
7 decembrie 2006. De la apariţia pe scena politică a Partidului Liberalilor Sinceri au trecut 126 de ani. Tot la Bucureşti, se iveşte pe scena noastră politică un nou partid: Partidul Liberal Democrat. Câţiva li-deri ai PNL, nemulţumiţi că partidul nu le-a dat un ciolan la fel de mare ca al altora, decid înfiinţarea unei formaţiuni având drept stindard: promovarea adevăratelor principii liberale falsificate de PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu. Nu îşi spun Liberali Sinceri, dar se înţelege că asta se pretind. Sub conducerea lui Theodor Stolojan, echipa nemulţumiţilor colindă ţara şi aduce în noul partid mulţi liberali nemulţumiţi, la rându-le, de politica actualei conduceri a PNL. Ca şi în cazul celor din PLS, cei din PLD se avântă în luptă pentru a face din formaţiunea lor una în stare să concureze şi să dea jos PNL-ul de la guvernare. Luându-l în serios pe Theodor Stolojan, ei au reuşit la europarlamentare un procentaj de aproape 8%. Şampanie, îmbrăţişări, entuziasm, speranţe.
Luni, 3 decembrie 2007, află că PLD se va uni cu PD pentru a forma Partidul Liberal Democrat. Chiar de la Theodor Stolojan, care i-a smuls pe mulţi din PNL. Fostul prim-ministru al lui Ion Iliescu le-a tras clapa. Nu e la prima şmecherie de acest soi. În octombrie 2004, le trăgea clapa celor din PNL, jucând comedia îmbolnăvirii pentru a-i lăsa lui Traian Băsescu locul de lider al Alianţei D.A. Ce vor fi simţit cei din PLS acum 123 de ani, când au aflat că partidul lor se va contopi cu PC în Partidul Liberal Conservator? Ce-au simţit cei din PLD în seara lui 3 decembrie 2007. Când citim, în Caragiale, numele noului partid, Partidul Liberal Conservator ne pufneşte râsul? Ce vor simţi urmaşii noştri peste 123 de ani când vor citi despre Partidul Democrat-Liberal?!
2007 12 10 de Ion Cristoiu - Jurnalul National
